S-A TRAS CORTINA ȘI PESTE A DOUA ETAPĂ A CM DESFĂȘURATĂ PE CIRCUITUL TERMAS DE RIO HONDO DIN ARGENTINA.

Cursele mi-au dat oarece satisfacții, dar, dupa părerea mea, au fost puțin sub așteptări. Sigur că nici condițiile meteo nu au fost dintre cele mai favorabile, însa asta a dus la o grilă total bulversată la clasa mare. Cauza a fost în principal dimineața de sâmbătă, dar din păcate nu am putut urmări ce s-a întâmplat decât din rezultate (nu și din imagini). Oricum ploaia care a căzut a făcut să avem o situație total neașteptată în calificarea directă în Q2, nume grele trebuind să își dispute cele două locuri pentru Q2 în prima secvență, Q1.

Câștigători: Rossi și Pedrosa, piloți ca Dovizioso, Zarco sau Lorenzo rămânând sub linie. De altfel, situația a fost previzibilă încă din FP2, dacă judecăm după alegerea pneurilor (o alegere mai degrabă pentru calificări, și nu pentru simulare de cursă, asa cum ar fi fost normal, dar toată lumea știa previziunile meteo pentru a doua zi). Sigur că și Q2 a furnizat surprize, poate cea mai mare fiind dată de prezența lui Abraham pe prima linie a grilei, însă condițiile de aderență și-au spus cuvântul (un asfalt pe cale de uscare, insuficient gumat datorită utilizării reduse a circuitului din Argentina pe parcursul anului).

Teoretic, cel puțin, Honda avea ceva avantaj pe această configurație de circuit, dar o setare neinspirată a electronicii pentru abordarea virajului 2 a dus la căzătura ambilor piloți Honda HRC, lăsând echipa de uzină fără nici un reprezentant pe pistă (Marquez și Pedrosa încasând căzături la indigo în acest viraj). E adevărat că și alte echipe de uzină au fost decimate: Ducati îl pierde pe Lorenzo în virajul 1, turul 1, și ceva mai târziu pe Dovi, în urma unui acroșaj cu A. Espargaro, ultimul fiind vinovat de incident; nici Aprilia nu a fost mai norocoasă, ambii piloți încasand căzături care i-au scos din cursă.

Și așa perechea de uzină Yamaha primește un cadou nesperat, rămânând să se lupte în Argentina doar cu motociclete de client (Iannone trebuind să execute un drive through pentru start anticipat, fapt care l-a scos definitiv din cărți)! Toata aprecierea pentru Vinales, care a dovedit înca o dată maturitatea neobișnuită pentru un pilot de vârsta lui (22 ani), mai ales că a fost la prima prezență în șaua unei motociclete Yamaha în condiții de ploaie.

Rossi a făcut ce știe el mai bine, tocându-i nervii lui Crutchlow, și învingându-l pănă la urmă, dar se pare că și-a cam găsit nașul cu mai tânărul său coleg de echipă (cred că Flavio Briatore a avut dreptate când a afirmat că poate era mai bine ca Il Dottore să se retragă la finele sezonului 2015). Sigur vom mai vedea curse câștigate de Rossi, sau izbucniri de geniu, dar câștigarea celui de al 10-lea titlu se cam îndepărtează, cu toata părerea mea de rău.

O bilă neagră pentru Lorenzo; se dovedește că trecerea la Ducati a fost neinspirată, stilul său de pilotaj fiind total neadecvat caracteristicilor motocicletei pe care o are la dispoziție. Noroc cu Bautista, care a spălat rușinea „Glonțului din Bologna” cu acest loc 4 în Argentina, spre satisfacția lui Aspar.

Cursa Moto2 a semănat mai degrabă cu o procesiune fără istorie, Morbidelli reușind să se impună fără prea mari emoții, scăpând și de relativa presiune pusă pe el de Alex Marquez, care gafează însă spre sfârșitul cursei – greșeală personală – și cade. O bilă albă încă o dată pentru KTM, care a prins prin Miguel Oliveira primul pole și primul podium (loc 2), deși portughezul este debutant la această clasă.

Moto3 a fost, ca de obicei, cursa cea mai disputată, cu cele mai spectaculoase răsturnări de situație. Sigur că victoria lui Joan Mir a fost în sine o surpriză, spaniolul plecând de pe pozitia 16 din grilă, dar o victorie cu atât mai meritată.

John McPhee s-a jucat cu situația. Desi cu un plus evident de putere, în câteva rânduri a dat dovadă de lipsă de concentrare, fie lăsând ușa larg deschisă adversarilor (care evident au profitat), fie neprofitând el de situații favorabile create de cei din față. Acestea au dus la un comportament tip „Yo-Yo”, care l-a penalizat până la urmă, el nereușind decât locul 2. Al doilea podium (loc 3) din cariera lui Jorge Martin, mutat pe Honda după doi ani cu Mahindra.

Ca o concluzie, un weekend mai degrabă soporific, care mi-a lăsat impresia amânării disputelor reale cel putin pe data viitoare în Texas, unde vă astept cu nerăbdare (dar tot cu un comentariu post cursă).

Până atunci, numai bine și asfalt uscat, precum și Paște Fericit!

Articol preluat de pe pitstops.ro

Foto: freepik